Generatia Facebook.

Mi-as dori sa pot initia o campanie in care oamenii posteaza poze pe facebook atunci cand sunt suparati ori cand abia se trezesc sau cand efectiv au jignit pe cineva sau orice alt lucru de care nu ar fi mandri. Nu e asa ca ar fi fun? Ce parere ai, crezi ca ar mai arata facebook-ul la fel? Eu zic ca nu:).

Nu stiu cat este despre superficialitate sau cat despre ipocrizie si de fapt nici nu stiu unde se traseaza limita dintre cele doua, insa stiu ca oarecum cele doua merg mana in mana. Incearca sa iti imaginezi cum ar arata timeline-ul facebook-ului tau daca prietenii din lista ta ar fi sinceri. Poate nu ai mai vedea ca Vasilica are un abdomen cu patratele (evidentiat la maxim in ziua respectiva, deoarece niciodata nu o sa fii in permanenta plata, mai mancam si noi ceva care ne provoaca niste gaze, nu?) sau Ionel care a mancat foie gras la cina si probabil dupa mananca pate pe paine. Poate chiar ai vedea oamenii fix asa cum sunt ei, cu bune si cu rele. Dar vezi tu, lucrurie nu stau chiar asa de simplu si roz, iar societatea de astazi nu te vrea om, te vrea un robot, fara creier, care sa execute, nu sa simta, nu sa empatizeze si sa treaca actiunile prin filtrul inimii. Nicidecum.

Mi se pare foarte trist daca ma intrebi pe mine! Maxim de trist!

Sursa foto: Pinterest

Poate din cauza asta am ajuns in situatia in care suntem vesnic nemultumiti si tot timpul ne dorim cate ceva, pentru ca efectiv sunt promovate in media aspectele fizice, non-valorile sau principiile de genul: asta este etalonul, nu te incadrezi in el atunci esti un outsider.

De cand asta? Fiecare are dreptul la unicitate si nu sa fie incorporat intr-un “ASA DA”. Cine zice cum e bine?

Am ajuns sa punem pret pe lucrurile materiale, sa ne alegem prietenii in functie de acest aspect, sa ne urmarim un anume interes si sa ignoram fiinta umana ce se afla in spatele unui brand sau a unei masini. De ce? Pentru ca da bine? Pentru ca e cool? Wow!

Mi se pare socant sa observ cum oamenii alearga dupa iluzii si stai linistit/a ca nu ma absolv de vina, recunosc asta, o fac si eu fara sa realizez si imi dau seama ca de fapt nu suntem noi de vina, ci societatea care ne-a format si ne-a indoctrinat cu anumite stereotipuri. Ne consideram unici intr-o lume in care incercam pe cat posibil sa avem ceea ce are si cel din poza de pe Instagram, ne dorim sa impresionam la un interviu, crezand ca ne va selecta pentru cine suntem noi, cand in fond isi doresc fiinte cu capul gol si fara sentimente pentru a ne putea modela. Nu isi doresc oameni, doar nu au innebunit, aia ar gandi si atunci ar fi o catastrofa pentru corporatii.

Umanitate. Un cuvant mare pentru o societate atat de robotizata. Unde a disparut?

De ce e mai greu sa te lasi iubit, decat sa iubesti.

Este un aspect pe care l-am observat de putina vreme, insa tind sa cred ca este foarte adevarat. De ce acest lucru? Pai in primul rand, toate articolele pe care le impartasesc cu tine sunt din propria mea experienta si evident ca acesta nu face exceptie. Cred ca este mult mai usor sa iubesti pe cineva si sa oferi acea iubire, pentru ca probabil tu consideri ca nu meriti sa fii iubit sau cel mai bine spus tu nu te iubesti pe tine si atunci, sa te lasi iubit devine un aspect foarte complicat si greu de acceptat. In primul rand pentru ca noi avem o conceptie gresita despre iubire, asta fiind pararea mea personala si mi-o asum daca nu esti de accord cu mine, insa tind sa cred ca noi oamenii avem fiecare un model de iubire ideala pe care dorim sa o primim de la altii sau de la partenerul de viata, lucru care dupa parerea mea nu este posibil 100%. De ce ? In primul rand pentru ca, din fericire, suntem diferiti, gandim diferit, avem experiente diferite si ne ating alte lucruri. Nu putem pretinde de la o persoana care este diferita fata de noi, sa ne iubeasca asa cum ne imaginam noi inauntrul nostru, este ceva imposibil, asta si pentru ca uneori cuvintele sunt prea sarace pentru a ne exprima si pentru ca o anumita actiune este perceputa diferit de fiecare persoana in parte.

Si atunci ce facem? Pai in primul rand, trebuie sa acceptam ca exista mai multe modalitati de a iubi sau de a arata acest sentiment frumos, sa intelegem ca oamenii vin cu un bagaj emotional, care in mod automat va schimba modalitatea prin care acesta isi vor etala sentimentele sau ceea ce simt.

Sursa foto: Pinterest

De-a lungul anilor, am tot citit carti ba de psihologie, ba de dezvoltare personala, spiritualitate, etc, insa in nici o carte nu am citit, sau cel putin nu imi amintesc eu acum, ca nu exista o regula a lucrurilor, ca nu exista o “reteta” pentru situatii sau “asa e bine si asa e rau”. NU! Inceteaza sa crezi asta, pentru ca si asta te descurajeaza teribil si nu este in regula. Ceea ce cred eu este ca nu exista decat o chestie general valabila pe care fiecare o adapteaza in modul sau, in ritmul sau si cum se simte confortabil, esential este sa aiba aceea concluzie. Daca continuii sa te persecuti ca tu nu poti acum sa integrezi un anumit concept inauntrul tau, crezi ca va fi integrat peste noapte? Da, stiu vei spune: “Dar uite, Vasilica, a reusit sa faca asta in 3 zile!”. Asa si? Esti Vasilica? Nu! Si nici nu judeca viata oamenilor fara sa fii in papucii lor, ei au alte cruci de dus, alt ritm si alte experiente de acumulat.

Revenind la ideea ca ne este mai usor sa iubim, decat sa ne lasam iubiti, cred ca se datoreaza faptului ca noi nu suntem constienti de capacitatile noastre, noi nu avem incredere in noi insine, nu ne iubim pe noi si nu ne respectam si atunci evident ca nu suntem capabili sa lasam pe altii sa ne iubeasca, pentru ca in primul rand nu stim cum sa facem noi acest lucru.

Hai sa ne mai gandim la o ipoteza: aspiram la un anumit tip de iubire, care sa fie intr-un anume fel…buun. Dar de unde stii tu acest tip de iubire daca nu l-ai trait pana acum? De unde ai certitudinea ca acea modalitate de iubire te face fericit/a? Aaaa…Nu stii. Si atunci de unde aceasta dorinta asupra unei iubiri idilice? Nu cumva ne dorim ceva de care ne-am indepartat? Adica iubirea aceea idilica era la un moment dat fata de noi, inauntrul nostru si din cauza experientelor, a ranilor si a oamenilor pe care i-am lasat sa ne pericliteze acea iubire, ne-am indepartat de noi si de iubirea idilica pe care noi insine ne-o purtam? Are sens? Practic, noi ne iubeam de mici, aveam sufletul curat si nepatat, dupa care am inceput sa crestem si sa acumulam experiente, sa intalnim oameni, sa fim raniti, sa fim modelati de societate si sa urmam reguli impuse de altii, insa neagreate de catre noi si evident am inceput sa ne indepartam de centrul nostru, de noi, de ceea ce ne face cu adevarat fericiti, de cine suntem si ceea ce vrem cu adevarat.

 
Iubirea are nenumarate forme si se poate exprima in diverse modalitati, tot ceea ce trebuie sa facem este sa avem “ochi” sa vedem si “suflet” sa putem simti. Nimic nu este mai frumos decat sa iubesti si sa fii iubit, atat de catre tine, cat si de catre ceilalti.

Concluzia: just love! You, others, just do it!

Calatorie.

Nu iti voi vorbi despre o calatorie in sensul acela la care probabil te astepti, ci vreau sa astern cateva ganduri pe care le-am avut de ceva timp. Cand ma gandesc la viata, ma gandesc ca la o calatorie, o calatorie cu nenumarate obiective turistice pe care nu le cunoastem dinainte, nu sunt afisate undeva pe google si cineva ne sfatuieste sa alegem un anumit obiectiv turistic in detrimentul altuia. Obiectivele turistice sunt in acest caz experientele nenumarate pe care le cumulam de-a lungul vietii si din care ar trebui sa invatam si sa ramanem cu ideea ca nimic nu este intamplator: oamenii pe care ii intalnim, experientele care ni se astern pe drumul vietii, situatiile in care suntem pusi, etc.

Este greu totusi sa pastrezi o atitudine pozitiva, atunci cand simti ca totul se naruie in jurul tau si cand simti ca nu mai ai control asupra unei situatii. Stii ce este hilar? Ca nu il ai oricum:)). Oricat de mult am dori sa credem ca suntem in control asupra unei situatii, care evident include cel putin o alta persoana, viata uneori ne demonstreaza contrariul si ne surprinde in cele mai neobisnuite moduri.

Ce imi place cel mai mult cand sunt intr-o situatie nefavorabila? Ca am un moment de luciditate maxima, in care gandesc astfel: “Bai, chestia asta o sa se sfarseasca la un moment dat si o sa ma uit in urma si o sa rad de mine pentru ca m-am consumat in asemenea hal.” Si stiti ce e si mai funny? Ca fix asa se intampla:))). Nimic nu este pentru totdeauna, orice lucru are un inceput si un sfarsit, la fel ca si calatoria noastra pe Pamant. Atat experientele frumoase, cat si cele mai putin placute iau sfarsit la un moment dat si indiferent de situatie, cred ca ar trebui sa ne bucuram pentru ca ne-a fost dat sa traim o astfel de experienta.

Control nu poti sa il ai decat asupra propriei tale vieti, asupra propriilor actiuni si ganduri, nu poti influenta sau controla actiunile celor din jurul tau sau modul in care acestia se comporta. In acest caz, nu iti ramane de facut decat sa te asezi frumos pe fotoliu si sa lasi acei oameni “sa isi faca numarul” si sa ii privesti ca pe niste oameni care nu au capacitatea sa vada pana acolo unde vezi tu, pentru ca nici tu la randul tau nu ai vazut pana in acel punct acum ceva vreme in urma. Nu e de condamnat ca altii nu pot vedea ceea ce tu vezi, fiecare are ritmul sau si experientele lui de trait si nimeni nu trebuie fortat. Tine minte: fiecare are drumul sau si calatoria sa de parcurs!

O alta chestie foarte ciudata si care mie imi ia ceva timp sa o integrez este ca am realizat ca nu ceilalti oameni ne fac fericiti sau ca nimeni nu este responsabil de fericirea nimanui. Pai cum vine asta? Ca eu simt ca Gigel ma face fericita. Am auzit foarte multi oameni afirmand asta, insa nu stiu cati dintre ei au si aplicat ceea ce au sustinut prin vorbe. Nimeni nu stie sa te iubeasca sau sa te faca fericit/a mai bine decat stii tu sa o faci! Nu mai oferi control deplin asupra starii tale interioare altcuiva. De ce? Pentru ca nimeni nu este responsabil sa te faca sa te simti bine, decat TU.

In concluzie, te indem sa te bucuri de viata sau de calatoria ta, cum doresti sa ii spui, sa imbratisezi fiecare experienta care ti se arata si sa fii convins ca nici un lucru nu este intamplator in viata. Iti vei da seama de importanta lui sau de mesajul acestuia la un moment dat, fix atunci cand trebuie sau cand te vei simti pregatit/a.

Enjoy your life!

Trebuie

TREBUÍ, pers. 3 trébuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să…) = asta a așteptat (ca să…) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să…, este obligatoriu să…, se cere (neapărat) să… 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui șitrebuiesc] – Din sl. trĕbovati.

 Am auzit de prea multe ori cuvantul asta si deja am o oarecare intoleranta la el. De ce trebuie? Cine zice ca trebuie sa intreprinzi o anumita actiune sau ca nu trebuie sa faci un anumit lucru? “ Trebuie sa fii cu capul pe umeri.” Ca sa ma ajute la ce anume? Sa nu il pierd? Il pierd oricum si fara sa ma asigur ca e pe umeri. Lasa sa il pierd, poate macar o data in viata il voi gasi si il voi recunoaste si voi avea in sfarsit o conversatie cu el sa vad si eu ce are de gand sa faca:)).

 De cand sunt mica, toata lumea incerca sa ma indrume si sa imi dea sfaturi despre cum trebuie sa fac anumite lucruri sau ce nu trebuie sa fac ca sa imi fie bine. Le-am facut si acel “trebuie” l-am demontat din toate radacinile lui. Si stii de ce? Pentru ca nu se aplica pentru toata lumea.

 Incercam sa ne conducem prea mult viata dupa niste reguli stupide sau dupa niste principii deja invechite si preluate de la parintii nostrii sau bunici. Dar ce se intampla daca facem altfel? Daca intoarcem foaia si schimbam acel nu trebuie cu: vreau sa fac ca sa vaz ce iese, nah! Crezi ca o sa fie ceva in neregula cu tine? Nuu:)) Oricum lumea e fucked up, toata lumea se confrunta cu probleme, fiecare incearca sa iti revina din cate ceva si alte cele.

 “ Trebuie sa dai dovada de maturitate.” Eii, na:)) Cand a fost cineva matur pe deplin si a actionat numai din pura maturitate? De asta duce societatea noastra lipsa, din punctul meu de vedere, de copilarie, de infantilitate, de lucrurile pe care le faceam atunci cand eram copii si nu ne temeam de ceea ce poate veni. Nu aveam frici, nu eram raniti, nu ne bagam in carapacea noastra si stateam acolo. Cu genunchii facuti zdrente si cu coatele julite de la alte cazaturi, ne luam avant si ne mai urcam inca o data in caisul vecinei, poate poate mai gasim cate ceva. Acum nu mai exista asa ceva, acum copii stau in casa si vorbesc pe Facetime sau se joaca in retea:)). Asta e copilarie? Asa considera parintii ca pot creste copii sanatosi si lipsiti de traume?

   In definitiv, ca sa stii pentru tine ceea ce trebuie si ce nu trebuie sa faci, este sa incerci acele actiuni si sa vezi daca ti se aplica tie acea regula, daca este bine pentru tine si chiar si asa, nu cred ca acea regula se va aplica de fiecare data, in fiecare situatie din viata ta.

 Mama m-a crescut foarte frumos, lansandu-ma sa ma dau eu cu capul de pragul de sus si sa vad cum e sa fac un anumit lucru, ca data viitoare cand sunt pusa intr-o situatie similara sa stiu cum sa actionez. Chiar daca ma loveam, chiar daca sufeream sau pierdeam un lucru, intotdeauna m-a lasat sa actionez precum am considerat, insa de fiecare data a fost acolo sa imi pot lasa capul pe umarul ei si sa ma aline.

 In concluzie, “trebuie” sau “ nu trebuie”, ar trebui sa fie valabil doar pentru tine si pentru ceea ce te face pe tine multumit cu tine, ceea ce se pliaza pe viata ta si pe sufletul tau.

Doi oameni. El si ea.

 

Astazi am avut un moment revelator in care mi-am adus aminte de o vorba pe care o auzeam foarte des si pe care o foloseam de fiecare data cand incercam sa definesc o relatie care nu merge: “Nepotrivire de caracter, dom’le”. Nu e asa ca si tu ai auzit sau folosit expresia asta? Pana astazi am crezut ca e o modalitate de a te desparti de cel/cea de langa tine fara prea multe explicatii si scuze, insa universul s-a intors impotriva mea si a zis: ” Cucoana ia de aici si mai gandeste-te o data, poate e un substrat la chestia asta si nu il vezi dumneata”.

Intorcandu-ma spre casa de la birou, am zarit pe o banca in apropierea blocului unde locuiesc, un cuplu trecut de varsta a doua. Ii stiu de cand m-am mutat aici, de 3 ani. Cel mai des am vazut-o pe ea; banuiesc mai ales dupa modul in care se imbraca si atitudinea pe care o are, ca sufera de mici probleme psihologice. Afirm asta pentru ca in fiecare vara o vedeam ca vorbea singurica si mai mereu cu un carucior gol de copil (foarte trista partea asta).

Astazi, am avut ocazia sa ii zaresc pe amandoi pe banca, ea vorbind singurica, el stand langa ea si uitandu-se la oamenii care treceau. Din cate am putut sa observ si domnul prezenta cam aceleasi probleme ca si ea. In acel moment am realizat ca oamenii care sunt destinati sa fie impreuna sunt cei carora povestile li se potrivesc, sunt cei care incearca sa isi creze lumea lor, chiar daca au probleme serioase. La ei nu era nepotrivire de caracter, la ei caracterele semnau ca doua picaturi de apa sau ca o imagine in oglinda.

Mi-ar fi placut sa ma opresc langa ei si sa ii intreb “reteta” unei relatii logevive, sa le ascult povestile si sa aflu ca a fost dragoste la prima vedere. Insa tot ce am putut face, a fost sa ma bucur pentru ei si sa imi dau seama ca in relatiile potrivite se creeaza un fel de lume a cuplului, o lume total diferita de cea reala, o lume pe care doar cei doi o inteleg si aleg constient sa mearga impreuna.

Se spune ca e foarte usor sa spui ” Te iubesc” si foarte greu sa si demonstrezi lucrul acesta. Gandeste-te ce dovada de iubire este intre cei doi sau fata de ea, pentru ca el o accepta asa cum este ea, ii este alaturi si o intelege.

Cand am uitat oare sa facem lucruri si pentru ceilalti mai mult decat facem pentru noi?

 

Femeie vs. Fata

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi s-a gandit la aceasta diferenta si poate a sesizat-o ori ba. Eu de exemplu am stat si m-am gandit destul de intens la acest subiect si am ajuns la cateva concluzii, am inteles cat de cat ce inseamna sa fii femeie si sa renunti la hainuta de fetita si sa iti asumi responsabilitati si greseli si sa stii ce sa faci mai departe.

Uite unul din lucrurile pe care le-am observat si pe care il sustin este ca o femeie nu trebuie doar sa stea si sa primeasca, ci trebuie sa si ofere si nu ma refer aici la cadouri sau alte lucruri de genul asta, vorbesc aici de timp, de incredere, de iubire, de sprijin si de intelegere. Este adevarat ca la un moment dat trebuie sa te opresti sa si analizezi daca dai persoanei care trebuie si daca stie sa aprecieze “cadourile” pe care tu le oferi in dar.

O femeie stie cum sa se faca remarcata, stie ca gesturile disperate nu sunt solutia cea mai optima si ca nu asa atragi atentia. Sau stai asa daca stau bine sa ma gandesc o atragi, insa nu pe termen lung, o vei atrage probabil pentru o seara doua si daca asta e ceea ce iti doresti este perfect, insa o femeie …eeh..o femeie stie ce isi doreste:)

Un alt exemplu pe care l-am observat la femeie este ca stie ca pentru a-si face barbatul gelos cu un altul este o prostie. De ce? Pentru ca in primul rand te desconsideri tu ca om si vei pierde procent din increderea lui. Daca vrei sa ii atragi atentia si sa reaprinzi flama in relatia voastra nu asta este solutia din punctul meu de vedere, iar daca esti femeie stiu sigur ca ai metode mult mai ingenioase decat cea pe care am precizat-o anterior.

Am citit acum ceva timp in urma un articol despre inselat si ce inseamna acesta si legandu-ma de subiectul pe care am ales sa il dezbat in acest articol am ajuns la concluzia ca o femie cand este inselata este constienta ca nu ea a pierdut, ci cel de langa ea. Ea stie ce anume poate oferi, stie ca placerea poate fi atat pentru o seara, cat si pentru o viata, depinde doar pe care o preferi. Si atunci de ce sa stai langa cineva care alearga dupa o placere vizuala si de o seara :))..pai crezi tu ca Popescu va vedea cat de minunata esti daca el are o cu totul alta viziune despre relatii, placeri si dragoste. No way darling!

In concluzie, un barbat nu va sta mult timp langa o fata ( atentie, nu vorbesc aici de relatia dintre un baiat si o fata, aceasta supravietuieste), ci va prefera o femeie, pentru ca aceasta din urma stie ca nu poate tine un barbat cu forta si ii va oferi libertate si intelegere, stie ca daca pofteste la o pereche de pantofi nu ii va cere lui iubi, ci isi va cumpara ea singura, pentru ca stie ca a atrage atentia asupra ei nu este necesara decat atitudine si putin mister.

Rain.

Imi place cand ploua, se intampla ceva inauntru meu de fiecare data cand stau si ma uit la picaturile de ploaie care se joaca fara incetare pe geamul de la dormitor.Totul se linisteste si parca gandurile imi sunt alungate si atunci aleg dintre putinele dati sa ma gandesc la mine. Sunt convinsa ca si tu faci la fel, ai prea multe probleme pe cap si mult prea multe lucruri de rezolvat zi de zi si uiti sa te opresti o clipa si sa te analizezi.

Cred ca atunci cand este o vreme ca asta, tindem sa devenim mai sentimentali, sa intram mai adanc in sufletele noastre si sa renuntam la sentimente negative. Dar ce facem cand nu le consientizam si consideram ca e bine asa cum procedam? Eu am facut o lista cu sentimente traite de minte si sentimente traite de suflet : cele traite de minte sunt – furia, invidia, rautatea, egoismul, orgoliul, etc, insa cele pe care le vei regasi in suflet sunt – iubirea neconditionata, empatia, compasiunea, calmul, starea de pace si liniste interioara si toate acele sentimente pure si curate .

Acum te intreb pe tine: Ce stari vrei sa traiesti de acum in colo? Consider ca nu conteaza cui i le arati, oamenii care stiu aceste lucruri pe care ti le-am descris mai sus vor avea ochi sa vada si inima sa inteleaga, nu minte. Mintea e meschina, e razbunatoare si pune orgoliul mai presus de orice, in schimb inima ta e curata; da-i voie sa se exprime si sa iti arate ca atunci cand raspunzi cu bine la rau lucurile iau o intorsatura frumoasa. Si pana la urma de ce sa ne facem rau? Nu suntem cu totii interconectati? 🙂

Growing up.

Nu o sa iti povestesc despre cum au trecut anii si mi-a aparut un rid sau un fir de par alb, ci vreau sa impartasesc cu tine si sa iti propun sa te asezi comfortabil pe un fotoliu si sa iti aduci aminte cum erai acum 2 ani, 5 ani. Eu cel putin asa am procedat zilele trecute si imi dau seama ca ” a creste ” nu tine de varsta pe care o ai, ci doar de experientele prin care ai trecut si cu ceea ce ai ramas de pe urma lor.

Cu siguranta ai trecut si tu prin momente dificile in viata ta si nu intelegeai de ce. Eu am inteles intr-un final ca acele experiente le atragi, ai nevoie de ele pentru a intelege ceva din interiorul tau, pentru a mai pasi o treapta spre evolutia ta. Daca te intrebi de ce numai tie ti se intampla unele lucruri atunci poate ar trebui sa te gandesti ce anume din interiorul tau le atrage? Ce anume ai lasat nerezolvat in trecutul tau? Ce nu poti accepta? E simplu : interiorul fiecaruia dintre noi se proiecteaza in exterior. Daca ai impresia ca nu te iubeste cineva (iubitul, mama, tata, etc), nu ei sunt problema ta, ci tu, TU nu te iubesti pe TINE asa cum esti TU. Si atunci daca TU nu faci asta, cine crezi ca te va iubi?

Citisem de curand intr-o carte ca suntem 90% inconstienti si 10% constienti si asa este. In majoritatea timpului suntem mecanici, actionam din inertie, vorbim din inertie, activam masti, etc. In momentul in care ne punem o masca nu suntem noi aia, este o rana care se activeaza, pe care o ai in tine si ai ingropat-o adanc crezand ca asa va trece, insa surpriza ea este inca acolo. De ex: te-ai ranit la mana, te duci o acoperi cu pansament si vine un prieten/a si te ia de mana, insa pe tine te doare si tipi si te enervezi, insa persoana respectiva nu are nici o vina, pentru ca nu vede rana ta. Este de datoria ta sa iti ingrijesti rana, sa ii acorzi atentie si timp ca ea sa se poata vindeca. Si cu cat e mai veche si mai adanca, cu atat ea se activeaza mai des. Iti recomand sa citesti cartea : Borbeau Lise, “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine”.

Treaba devine complicata cand intalnesti persoane cu care rezonezi atat de bine si care vibreaza pe acelasi nivel ca tine si atunci lasi garda jos si incepi sa te dezbraci de toate cele si iti arati treptat sufletul, pentru ca asta esti:); un suflet care a venit sa aibe experiente umane.

In concluzie, ” a creste ” se refera la evolutie, la modul in care vezi dincolo de lucruri, la intelegerea pe care ai dobandit-o pe parcursul anilor, la cum ai invatat sa dai fara sa astepti sa primesti inapoi.

Life…

Ce e viata? Un cumul de intamplari, de oameni, de situatii rezolvate? De ce suntem aici? Pentru ca avem un scop, pentru ca asa e de la natura sau pentru ca avem lucruri de rezolvat din trecut? Cine suntem? Ce ne defineste? Avem puncte in comun cu totii? Asta cu singuranta da. Iar daca te vei intreba de ce te voi lamuri imediat.     Suntem cu totii aici pentru a invata ceva, pentru a realiza anumite lucruri si pentru a ne imbogati sufletul. Adica pe noi. Da, ai citit bine, din punctul meu de vedere suntem suflete si de multe ori uitam sa gandim cu el. Suntem obisnuiti sa folosim ratiunea in fiecare moment al vietii noastre.    Am scris intr-un post mai vechi despre intuitie si am ajuns la concluzia ca de fapt acea intuitie este vocea noastra interioara, vocea pura a sufletului care te indeamna sa iei anumite decizii, sa refuzi anumite lucruri si sa cotesti la dreapta in loc de stanga, fara o explicatie logica.   Suntem obisnuiti sa raspundem la manie cu manie, la rautate cu razbunare, dar ce s-ar intampla oare daca am reactiona cu iubire, cu calm si cu compasiune? Cred ca s-ar aplana conflictul. De cate ori cand ai fost jignit/a ai ras sau ai spus multumesc, in loc sa raspunzi cu aceeasi moneda. Ar fi hilar,nu? Dar incearca si ai sa vezi ce se intampla.   So…acestea fiind zise te provoc sa incerci sa raspunzi altfel la o situatie nu tocmai comfortabila.

Zile bune…zile.

  

  Astazi mi-a fost dat sa trec printr-o experienta pe atat de simpla, pe atat de frumoasa. Am oferit o vorba buna unei fete pe care nici macar nu o cunosteam; recunosc ca in timp ce degetelele inundau tastatura cu idei am fost retincenta in a da send mesajului, insa am zis ce se poate intampla. Placuta mi-a fost surpriza sa imi raspunda:). 

  In cazul acesta, m-am decis sa ii dedic aceasta postare si o dedic tuturor celor care au momente de tristete, de suparari si stari …neplacute. Acestea nu dureaza o vesnicie. Totul are un sfarsit. 

  Suntem obisnuiti sa fim agitati, sa avem tot timpul ceva de facut, sa ne incarcam timpul, dar atunci cand vine momentul sa asezam doar capul pe perna si sa ne gandim de ce consideram oare ca nu facem nimic? Te-ai intrebat ca poate fix atunci faci ceva pentru tine realmente? Cand stai in tihna si te intrebi cine esti, ce faci aici, incotro te indrepti? Fii fericit pentru simplul fapt ca ai capacitatea extraordinara de ati pune aceste intrebari, nu multi o fac. 

  Te invit sa fii recunoscator/recunoscatoare astazi pentru trei lucruri. Eu sunt pentru : m-am trezit azi de dimineata, am facut o persoana sa zambeasca si ma duc la teatru.